Oceanul tãu interior are nevoie de soare.

Magia se furişeazã pe scenã când îţi linişteşti oceanul interior. Minunile şi surprizele îşi fac şi ele apariţia. E chiar mirabil ce se petrece…:-)
Asta am experimentat eu zilele trecute, şi, pe cuvânt cã de abia aştept sã repet aceastã trãire..:-)

Sã-ţi linişteşti oceanul interior… Da, poate suna foarte idealist şi poetic, sunt de acord, dar asta nu are nicio relevanţã când vine vorba de experimentarea propriu-zisã a acestei stãri. De unde ştiu? Din experienţã, desigur! 🙂

Cu toţii purtãm în noi înşine un ocean, ocean care uneori e tãcut dar alteori e foarte zbuciumat. Nu e greu sã-l aducem într-un spaţiu de pace, dacã încercãm sã aducem aceastã pace în mintea noastrã, mai întâi. Aici e cheia…:-)

Soarele, ca sã lumineze şi strãluceascã, trebuie sã fie sus, sus pe cer, nu?  

Ei, cam aşa e şi cu pacea din minţile noastre.

Dacã liniştim aici locul, aceastã pace va coborî şi asupra sufletului şi trupului nostru. Şi atunci, începi sã vezi lumea cu alţi ochi,  ochi plini de iubire, generozitate, armonie, bucurie…

Vei simţi cã oceanul tãu e calm acum, cã furtuna a trecut şi apele s-au domolit. E vorba de acea seninãtate care ia locul vacarmului şi tu vei putea din nou sã zâmbeşti, şi cu inimã recunoscãtoare vei şopti:” A trecut…”

Nu-i frumos?:)

Ai grijã de acest ocean, cãci e tot ce ai mai de preţ. Dacã tu te vei îngriji de el, şi el se va îngriji de tine. Dacã din contrã, nu-ţi pasã şi laşi furtuna sã-l tulbure, atunci, prieten drag, sã nu te miri când vei vedea ieşind la suprafaţã corãbii de mult scufundate în acest ocean al tãu, şi aceste corãbii sunt putrede, negre, mucegãite, hidoase întrucât zac de multã vreme pe fundul apei. Şi-apoi, odatã trezite şi scoase la ivealã, cu greu se vor mai duce ele de unde au venit.

Sã ai grijã, aşadar, de oceanul tãu. Ţine-l limpede, senin, curat, adãpostit de vijelii şi tumult.
La urma-urmei, nu ţi-a fost dat ca sã fie agitat. Nu!

Ţi-a fost dat ca sã-l ai în pazã, sã-l iubeşi, sã-l ocroteşti, cãci prin intermediul acestui ocean tu poţi sã experimentezi darul miraculos al vieţii.Deci, da, îi datorezi enorm, îi datorezi totul.
El, fireşte, nu-ţi cere nimic dar dacã tu te vei strãdui sã-l fereşti de frãmântãri şi neastâmpãr, el se va “strãdui” sã-ţi arate magia vieţii.