Sunt în parcul Herãstrãu. Stau pe o bancã şi privesc pur şi simplu natura care mã înconjoarã. Este fascinantã!
Lumea aceasta în care trãim este plinã de magie şi minunãţie!
Când priveşti iarba, florile, veveriţele care coboarã din când în când din copaci şi vin dinaintea ta, te cuprinde cea mai mare bucurie şi recunoştinţã, pentru cã trãieşti şi le poţi vedea.
Soarele strãluceşte uşor. Ĩşi împlineşte şi azi menirea de a ne lumina şi încânta cu razele lui calde. Ascult în cãşti Mozart.
Cu muzica lui deosebitã, contribuie şi mai mult la perfecţiunea tabloului în care mã aflu. Doamne, cât e de minunat! Totul !
Ĩn fiecare om, frunzã, copac, animal… se vede mãreţia Creatorului nostru, totul completat de o perfecţiune care, uimitor, poate fi atinsã, admiratã, iubitã.
Suntem binecuvântaţi sã fim aici. Nu cred cã existã o fericire mai mare ca aceasta.
Trãim pe o planetã unicã – o perlã albastrã- care alãturi de celelalte unsprezece, compun marele şirag al Universului.
Simplul fapt cã stau aici şi cã pot scrie despre toate acestea, mã face sã mã simt cea mai fericitã fiinţã din lume!
Mulţumesc, Creatorului meu, cã mi-a dat acest dar al scrisului- cea mai mare bucurie a mea. Sunt mulţumitã sã ştiu cã pot încânta ochii, mintea şi inima oamenilor prin cuvintele pe care eu le împletesc pe hârtie.
Am un dar minunat şi singura mea dorinţã este sã-l împart cu ceilalţi oameni. Altminteri, nici nu aş şti cã scriu. De aceea, am cea mai mare dragoste şi gratitudine pentru tot ceea ce existã.
Şi cum ar putea fi altfel, când suntem înconjuraţi de magie, perfecţiune şi mãreţie?
Singura noastrã ‘’misiune”este sã le observãm.
Leave a Reply